În perioada 2 – 5 noiembrie Asociaţia de ştiinţe etnologice din România a organizat la Bucureşti Conferinţa Naţională cu titlul ETNOLOGIA ŞI SUD – ESTUL EUROPEI, ediţia a VII -a. Evenimentul a avut loc în cadrul Muzeului Ţăranului Român din Bucureşti, coorganizator fiind Muzeul de Etnografie – Braşov.

Din partea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş au participat la conferinţă referenţii CORINA ISABELLA CSISZÁR şi FLORIN AVRAM.

Conferinţa s-a desfăşurat pe trei secţiuni:

- Istoricul disciplinelor etnologice în n sud – estul Europei

- Perspectivele disciplinelor etnologice şi sud – estul Europei

- Viziuni etnologice de reprezentare muzeală în sud – estul Europei

Au participat specialişti maramureşeni precum Janeta Ciocan, Mihai Dăncuş, Pamfil Bilţiu.

De asemenea, au participat nume importante ale folclorului românesc precum: Silviu Angelescu, Răzvan Theodorescu, Narcisa Ştiucă, Ligia Fulga, Nicolae Constantinescu, Sabina Ispas, Antoaneta Olteanu, Ioana Fruntelată, Elena Colta Ilie Moise, Ovidiu Papană, Nora Sava etc.

În data de 03 noiembrie, s-a prezentat raportul ASER 2009 – 2011 şi a avut loc alegerea structurilor de conducere ale Asociaţiei.

În comuna Lăpuşul Românesc s-a realizat o cercetare în teren, având ca tematică ceremonialul pastoral.

S-a studiat ceremonialul pastoral lăpuşean tradiţional, cu toate componentele sale, creşterea animalelor constituind în zonă una dintre ocupaţiile de bază ale sătenilor. Păstoritul transhumant trebuie privit ca o realitate etnografică şi folclorică autentică, făcând parte din ciclul calendarului popular, ca fenomen aparte integrat acestuia.

Obiceiurile legate de această ocupaţie şi o multitudine de credinţe şi practici magice care se mai păstrează încă în Lăpuşul Românesc – mulsul prin potcoava părăsită, aprinderea focului viu, descântecele pentru sănătatea animalelor, furatul manei, coborârea oilor de la munte – se constituie ca argumente ale vechimii păstoritului şi creşterii animalelor în zonă.

S-au înregistrat şi câteva vechi melodii instrumentale, cu specific pastoral, cântate de performerul Gheorghe Tulici la fluier.şi tradiţiile de iarnă, precum organizarea şezătorii, obiceiul colindatului şi Vergelul.

Performeri: Gheorghe Tulici, Nicolae Pop (Dinu)

Participanţi: Corina Isabella Csiszár şi Florin Avram

Data cercetării: 07. 10. 2011

Se împlinesc în aceste zile 50 de ani de la înfiinţarea  instituţiei (1956)  care a devenit un segment important al istoriei culturale şi sociale a acestei părţi de ţară şi de lume, se împlineşte o jumătate de secol de devoţiune şi de responsabilitate faţă de valorile cele mai reprezentative cu care oamenii acestor locuri au ştiut să înfrunte şi să străbată destinul şi istoria. Casa Regională a Creaţiei  a fost constituită  într-un climat politic proletcultist şi sovietizat, după o serie de schimbări administrative, la peste un deceniu de la terminarea războiului mondial şi, totodată, de la instaurarea comunismului în România.

Aflată sub vremi şi sub directa subordonare politică, instituţia a avut de suferit excesele propagandei comuniste şi încercarea permanentă a organelor de partid de a şi-o subordona pentru a servi ca instrument politic. Spre cinstea multora dintre cei care au fost, de-a lungul vremii, angajaţi ai Case Creaţiei, ai Centrului Creaţiei sau cum s-a mai numit ea, instituţia şi-a păstrat permanent coordonatele esenţiale, acelea de a fi pemanent de veghe la izvoarele folclorului şi de a păstra vii şi duce mai departe tradiţiile populare ale locuitorilor din satele maramureşene.

Faptul ca aici la noi, tradiţiile sunt încă vii şi că nu şi-au pierdut funcţiile şi importanţa, sau nu au dispărut cu totul, ca în alte părţi li se datorează şi acestora, în majoritatea lor oameni de cultură, artişti, scriitori, pictori, pentru care moştenirea populară a fost mai presus de orice. Ei au ştiut să se opună nefirescului şi să lase cale de exprimare valorilor cu care au crescut şi în care s-au simţit acasă.

În decursul acestei jumătăţi de secol de existenţă, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, aşa cum este denumirea de acum a instituţiei, a fost şi rămâne un focalizator al culturii şi spiritualităţii populare maramureşene, un pilon important în stabilirea şi păstrarea identităţii noastre în epoca globalizării şi în pragul integrării noastre în rândul naţiunilor europene.

Poate că şansa noastră, în lipsa unei dezvoltări economice de felul celei din vest, este ceea ce aproape toate naţiunile occidentale au pierdut, sacrul, viaţa rurală, existenţa unor forme de cultură populară şi de viaţă arhaice pe care nu le mai putem întâlni altundeva. Maramureşul este nu numai ţinutul porţilor de lemn şi al bisericilor de lemn maramureşene, adevărate tezaure, nu numai locul unde mai supravieţuiesc obiceiuri şi tradiţii vechi, dar şi depozitarul unei culturi populare orale de o valoare excepţională, pe care Centrul Creaţiei Populare s-a străduit permanent, în mod deosebit în ultimii ani, să le pună în valoare şi, mai mult de atât, să le pună în circulaţia universală, la dispoziţia celor interesaţi, care nu ar avea altfel acces la ele.

Nu putem invoca mereu scuza că poezia populară românească, tezaurul nostru liric atât de divers, este intraductibil şi, nu avem ce face, deci să nu facem nimic. Este o dovada de iresponsabilitate  şi de lipsă de simţ al valorii să lăsăm nepublicate şi nevalorificate creaţiile populare care au supravieţuit mileniilor şi noi să le tratăm cu indiferenţă. Nu ne putem aştepta la recunoaştere din partea celorlate  popoare, dacă nu ştim să le facem  accesibile şi lor aceste valori.

Pe lângă studiile şi culegerile de folclor publicate la editura Centrului Creaţiei Populare în seria “Cultură tradiţională” am editat şi publicat două importante cărţi de traduceri în limba engleză a poeziei populare: “Hori de femei din Breb” de Sanda Golopenţia şi “Folclor din Maramureş” de Ana Olos.

Maramureşul este unul dintre puţinele locuri din ţară în care apare cu regularitate o revista de memorie etnologică şi de cultură populară, o revistă care s-a făcut cunoscută şi apreciată pretutindeni în ţară şi peste hotare. Ecourile ei sunt foarte bune şi renumele acestei publicaţii creşte, devenind tot mai pregnant o revistă de referinţă în domeniu. Instituţia noastră îşi face un titlu de mândrie din editarea acestei publicaţii de un prestigiu deosebit, mai ales având în vedere că se editează cu un personal restrâns, format cu precădere din membrii instituţiei.

Printre celelalte instituţii de profil din ţară instituţia noastră ocupă un loc aparte, renumele şi recunoaşterea valorii provenind şi din prestigiul de care s-au bucurat şi se bucură specialiştii acesteia. Sunt multe acţiuni ale Centrului Creaţiei care au avut răsunet internaţional.

Avem în derulare proiecte importante dar mai ales necesare în faza actuală a societăţii româneşti. Nu ne putem permite să ne risipim valorile de patrimoniu, unele dintre ele inestimabile şi irepetabile sau să le pierdem pentru totdeauna prin nepăsare şi ignoranţă. Am reuşit, cu sprijinul Consiliului Judeţean şi al celor care au inţeles rostul şi rolul instituţiei noastre să dotăm compartimentele de lucru cu aparatura tehnică necesară. Mai sunt, fireşte, multe de făcut. Această aniversare are loc în preajma apropiatei integrări a ţării noastre în Uniunea Europeană. Maramureşul are astfel oportunităţi noi dar se confruntă şi cu provocări noi, unele greu de depăşit şi de stăvilit, mai ales atunci când e vorba de un tezaur păstrat în nişte amfore fragile, cum este moştenirea populară şi spiritul ancestral maramureşean. El este matricea noastră spirituală.

Dacă vom şti să o preţuim cum se cuvine şi să îi urmăm calea vom avea identitatea noastră de neconfundat, vom avea ce să transmitem, în acest sens generaţiilor viitoare.  Centrul Creaţiei Populare este dedicat acestei misiuni care poate face diferenţa între nivelare şi pierderea tradiţiei şi păstrarea mesajului acesteia pentru viitor.

De Valer Burzo, o personalitate polivalentă, a auzit întreaga Ţară a Lăpuşului, îl cunoaşte Maramureşul, îl cunosc toţi cei pe care i-a încântat cu Horea în grumaz, pe care a cântat-o la Târgu Lăpuş, Sighetu Marmaţiei, Vadu Izei, Dumbrava Sibiului şi Mamaia.

Rapsodul popular Valer Burzo cântă doine – temelie de spirit şi înţelepciune a cântecului popular în tezaurul spiritual al românilor. Prin doină şi-a exprimat profundele sentimente de dor, de jale şi de dragoste. Cântând doine rapsodul îşi dezvăluie lumea sa interioară, trăirile şi dispoziţiile sale. El şi-a doinit durerea, suferinţa, jalea, dorul şi tristeţea; şi când i-a fost bine prin doină şi-a cântat bucuria de a trăi.

Valer Burzo, ne-a descris şi câteva obiceiuri din cadrul ceremonialului nupţial lăpuşean, şi Vergelul din Suciu de Sus.

De asemenea, ne-am deplasat, până la casa Măricuţei Griguţa, cunoscută în întreaga Ţară a Lăpuşului şi nu numai, ca fiind una dintre puţinele femei din ţară care cântă din fluier. Aceasta locuieşte mult în afara satului, în vârful unui deal înconjurat de păduri.

Componenţa echipei: Corina Isabella Csiszár şi Florin Avram.

Data cercetării: 11.01.2011

S-a studiat nunta tradiţională maghiară cu toate componentele ei, asemănătoare celor din secuime, cu privire la: Peţit, Logodnă, Chemarea la nuntă, Sosirea alaiului de nuntă, Nunta propriu-zisă.

S-a înregistrat un obicei nemaiîntâlnit în alte zone ale ţării, numit Cinstirea Evelor, care se practică în perioada 23 – 24 decembrie. Am primit informaţii cu privire la alte obiceiuri de iarnă, precum: organizarea şezătorii, obiceiul colindatului, Vergelul, Balul mascat.

De asemenea, ne-a fost descris străvechiul obicei numit Farsang, un ritual de vegetaţie cu rol purificator şi fertilizator, de înmormântare a iernii şi de invocare a primăverii. De asemenea, s-au înregistrat câteva tradiţii pascale.

Performeri: Nemeth Zoltán, Kis Eva şi Miklos Emme

Participanţi: Corina Isabella Csiszár şi Florin Avram

Data cercetării: 08.02.2011

• Doină din Lăschia
• De învârtit
• Danţu păstă sticlă

De asemenea, ne-au fost descrise câteva obiceiuri de primăvară din perioada postului Paştelui, am primit informaţii cu privire la obiceiurile Sărbătorii Pascale, reţete culinare şi tehnici de vopsire a ouălor la sărbătoarea Învierii Domnului.

S-au mai înregistrat tradiţii străvechi, care se performau în perioada sărbătorilor de vară în comuna Şişeşti: Rusalii, Sânziene etc.

Performeri: Ioan Bud, Ileana Bonto, Parasca Şişeştean

Echipa: Corina Isabella Csiszár, Florin Avram

Data cercetării: 18.05.2011

Selecţia formată din 55 de fotografii este semnată de: Ionel Onofraş (Iaşi), Gheorghe Petrilă (Oradea), Radu Oltean (Cluj Napoca) şi Felician Săteanu (Baia Mare), participanţi la Tabăra Naţională de Fotografie “Fotoetnografica” ediţia a VI-a, Borşa 2010.

Pe lângă numeroşi reprezentanţi ai presei, la vernisaj a mai participat şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Satu Mare, dl. Ştef Mihai Adrian.

Domnul Felician Pop, director al CJCPCT Satu Mare a subliniat că proiectul “Fotoetnografica” va fi implementat în viitorul apropiat şi în programul activitaţilor institiţiei pe care o conduce.