Cât de ușor e să joci un joc autentic moroșenesc? O Învârtită… sau un Fecioresc.
Dacă vă puneți să citiți prezentarea teoretică a celor mai cunoscute dansuri de prin Maramureșul istoric, o să vedeți că poate fi un demers complex. Da’ nu vă lăsați intimidați, cu exercițiu (de câțiva ani ) și cu poftă de viață, iese cum trebuie:
Bărbătescu’, Feciorescu’ sau Bătrânescu’ din Maramureșul istoric – este jocul de virtuozitate al maramureșenilor, care se joacă numai de către feciori și bărbați, coregrafiat, în semicerc, diagonală, cerc, traverseuri de linii, pe două coloane independente de feciori față în față, ținându-se de mâini, de degete sau de umeri.
Figurile sunt foarte multe și variate. În conținutul lor se găsesc pașii tropotiți, care se combină cu pintenii în aer și la podea, bătăi din palme în formule tipice cunoscute cu variante ritmice de trei valori executate în roată. Deplasarea se face spre stânga, invers acelor de ceasornic, cu pas de bază, pași săriți pe un picior, pe ambele picioare pe verticală și în deplasare. Întâlnim îmbinări de formule ritmice diferite, folosind pași suprapuși în contratimp cu sincopele, sărituri înainte și inapoi, accente realizate prin bătăi cu talpa în podea și trecerea greutății corpului de pe un picior pe celălalt, dar și pași dublii pe câte un picior. Un element deosebit în desfășurarea jocului bărbătesc este poza statică pe durata a patru timpi, iar contrastul dintre pozele statice pe muzica curgătoare și succesiunea bătăilor puternice din palme, creează un efect spectaculos și original. În zona Săpânța, la acest timp de dans, întâlnim câteva exemple de poliritmie care se repetă de două sau mai multe ori. Melodiile specifice jocului bărbătesc sunt multiple și variate, ele pot conține mai multe fragmente. Măsura muzicală este de 2/4, iar tempoul este unul aproape la fel, general, în toate satele maramureșene unde se joacă, adică unul Allegro (pătrimea = 132-150).
(foto: Gabriel Motica)
De-nvârtit, Învârtita sau Tropotita – este un joc de perechi cu forme curate ale zonei și se joacă pe tot cuprinsul Maramureșului istoric. În prima parte, partenerii sunt așezați față în față, prinși ca la orice învârtită, băiatul cu mâinile pe talia fetei, iar aceasta cu mâinile pe umerii lui. Se începe pe loc, cu mișcări mai lente, chiar dacă ritmul muzical este mai mișcat. Se continuă cu pași tropotiți de ambii parteneri, în timp ce fata este mutată continuu de pe stânga pe dreapta, roată după băiat și înapoi, în pași mărunți, într-o plutire grațioasă, băiatul rămânând pe loc, executând pași tropotiți. Această deplasare a fetei în extremități, punctată ritmic, pune în relief simpatia și voioșia dintre parteneri. În partea a doua, în ținută de învârtită, băiatul pune mâna dreaptă pe sub brațul stâng al fetei, pe omoplatul stâng al acesteia, iar mâna stângă pe umărul drept al fetei în timp ce fata se prinde cu mâna dreaptă peste umărul stâng al băiatului, iar mâna stângă pe umărul drept al lui. Ambii execută patru tururi învârtite spre dreapta în cerc pe loc. Fata execută cu picioarele în podea, pe toată talpa, pași tropotiți succesivi și mărunți pe valori de optime, iar băiatul, pași nebătuți pe valori de pătrime. Învărtirea se termină cu grupe de trei pași accentuați de către ambii parteneri. De obicei, băiatul face atentă fata că se termină învârtirea spre dreapta, ridicând cotul brațului drept de două ori și lovind brațul stâng al fetei sprijinit pe brațul drept al băiatului, schimbând împreună pașii din faza repede în faza rar, încheindu-se cu o grupă de trei pași succesivi accentuați. În partea stângă, se execută o răsucire ușoară pe 4-8 timpi. Același tip de mișcare și pași, prezentat mai sus, pot executa 2-3-4 perechi de dansatori, în cerculețe, prinși cu brațele cruciș la spate. Schimbările de mișcări, direcții, figuri și motive coregrafice, într-o formație sau ansamblu, se mai fac și la comandă prin fluierăturile unuia dintre dansatori care cunoaște bine jocul. Mai sunt și alte combinații de mișcări și tropotite, depinde de virtuozitatea, talentul și măiestria dansatorilor. Jocul la hora satului e liber după plăcerea, trăirea și simțirea fiecăruia, pe când într-o formație se joacă după o ordine și reguli bine stabilite, respectând structura pașilor și a stilului zonal autentic. Melodiile sunt foarte multe și variate, ele nu respectă toate și întotdeauna frazele și măsurile muzicale egale, cum de altfel nici strigăturile nu sunt toate concordante cu muzica și ritmica pașilor. Măsura muzicală este în general 2/4, iar tempoul Presto (pătrimea = 184)”. (Grigore Simionca, referent CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș)
Text: Grigore Simionca, maestru coregraf, referent CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș