Clacă la secerat în localitatea Coruia comuna Săcălășeni Maramureș
Organizatori: Centrul de informare turistică Săcălășeni, reprezentat de Diana Denisa Țicală, cu sprijinul administrației locale, a domnului primar și viceprimar în colaborare cu Muzeul Județean de Etnologie și Artă Populară Maramureș, Tv Sighet și Fotomotica. Pentru coordonarea și buna desfășurare a evenimentului, în parteneriat, a contribuit Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ,,Liviu Borlan”- Maramureș, reprezentat de maestrul coregraf prof. Grigore Simionca, împreună cu Ansamblul Folcloric ,,Flori din Maramureș, dar și tineri, vârstnici, oameni pricepuți ai locului.
Scopul realizării acestui obicei agrar a fost de readucere la viață a Cununii grâului, de a (re) descoperii ceremonialul specific secerișului.
Acest gen de evenimente ajută oamenii, în mod special pe tineri, să se apropie de tradiție. Ceea ce s-a petrecut aici a fost dacă vreți, un adevărat spectacol viu unde oamenii lucrează, cântă, dansează, practic arată o parte din viața lor. Obiceiurile în general, ne ajută nu numai să le arătăm tuturor celor interesați să vadă tradiția așa cum era pe vremuri, dar și de a o păstra și mai mult de a o transmite prin toate mijloacele mai departe. Asociere celor vârstnici cu cei tineri, care încearcă să le transmită tehnicile tradiționale și indeletnicirile de secerat, de legat, făcutul snopilor, a clăilor, de îmblătit, este importantă pe viitor pentru păstrarea tradițiilor care tot timpul au de oferit ceva bun prezentului.
Vă vom prezenta foarte pe scurt momentele desfășurării obiceiului de secerat.
Înainte cu câteva zile, gazda, mergea prin sat, pe la rude sau cunoscuți, și-i ruga să lase fetele sau nepoatele la secerat. Ele trebuiau să fie pricepute, harnice, dar și foarte bune horitoare. Spunea denumirea locului unde era holda de grâu și secerătorii confirmau prezența ca să știe gospodina ce mână de lucru va avea și să știe pentru câte persoane să pregătească masa. Important de știut faptul că această muncă în clacă nu era plătită, mai degrabă cu împrumut. De menționat faptul că seceratul cu clacă este diferit de cel in familie, este un moment ceremonial care diferă de la o zonă la alta, dar toate lucrurile sunt centrate în jurul spiritului grâului.
Dimineața devreme, femeia gazdă mergea cu secerătoarele la holdă pentru a le arăta mejda, apoi se întorcea acasă pentru a pregăti prima masă care consta din turte gogoși și plăcinte. După ce mâncau continuau cu seceratul, dar și cântau de răsunau toate văile.
Ne-am sculat de dimineață
Pe obraz am dat cu apă
Secera-n mân’ am luat
Și la holdă am plecat.
Săcerat-am fetele
Holdă ca peretele
Holdă de grâu înspicat
Numa bună de legat.
Gazda care avea putere și era mai înstărită, aducea și ceterași care cântau împreună cu secerătorii. Feciorii legau snopii, tăiau pari, îi ascuțeau îi băgau în pământ după care clădeau snopii clăi. Când fetele erau gata de secerat, erau gata și feciorii cu clăile de snopi, care urmau a fi dusi la batoză pentru a fi treierati.
Un moment important este împletirea cununii de grâu, făcând parte din obiectele rituale ale obiceiului, ea reprezintă puterea pământului și se folosește pentru asigurarea bogăției recoltelor, este un simbol al hărniciei și aducerea rodului pământului la casa gospodarului. Cununa este împletită în tri sau patru din spice cu paiul lung și împodobită cu flori .
Alt moment este purtarea cununii de grâu de la holdă spre casa gospodarului care în mod obligatoriu trebuia să fie o fată ,,curată, neprihănită”, se impune ca sfințenia grâului să nu fie întinată, mai ales cea a cununii.
Cine duce cununa
Curată-i ca lacrima
Și dreaptă-i ca lumina.
În drum spre sat, fetele secerătoare cântă ,,cântecul Cununii” cu o anumită solemnitate, forță și rezonanță pentru a fi auzit cât mai departe și a vesti locuitorilor venirea cununii ca simbol al rodului pământului. Pe tot acest parcurs oamenii ies și udă cununa . Udatul cununii este doar cu apă curată și simbolizează fertilitatea rodului recoltei viitoare.
Urmează momentul sosirii alaiului la Casa gospodarului. Gazda iese și îi întâmpină cu o sticlă de horincă sau vin și cu un colac mândru împleticat / pe sama lor gătat. Ei îi spun gazdei că au terminat holda și că are clăi multe și un grâu curat.
Deschide-ți gazdă poarta
Că noi am gătat holda.
Deschide-ți porțile tare
Că-ți aducem roadă mare.
Am venit cu voie bună
Și v-am adus o cunună.
Din spice coapte de grâu
De pe holdă până-n brâu.
Gazda le mulțumește pentru secerat, fata care a purtat cununa i-o dă unui fecior ales. Acesta o ia și o pune în mijlocul mesei.
Noi vă mulțumim
Și la masă vă poftim
Să petrecem împreună
Cu cântec și voie bună.
Femeia gazdă îi servește cu colacul special pregătit pentru ei. Cununa este agățată la poartă să vadă toată lumea că-i cinstea satului. Ea urmează apoi a fi dusă la biserică împreună cu o prescură, va fi sfințită, după care este pusă loc de cinste și păstrată până anul viitor când grâul din ea va fi amestecat cu sămănța ce va trebui semănată ca semn al rodniciei recoltei viitoare. Urmează momentul de voie bună, mâncare și băutură, oferite de gazdă, de încununare a muncii de peste un an, asigurându-i că ciclul se va relua și anul viitor, trăind cu nădejdea în forța pământului care ne hrănește.
Spiritul grâului, la fel ca și sufletul omului străbate trei lumi: preexistența, de la sămânța semănată la cea încolțită: existența, de la sămânța încolțită la cea recoltată: postexistența, de la sămânța recoltată și măcinată la pâinea sacră.
Obiceiul cununii grâului ar putea dăinui în comunitatea sătească, tradițională, atâta timp cât se va mai cultiva grâu. Este un ritual aparte, iar rolul nostru este de a păstra acest obicei, de al oferi și transmite urmașilor noștri așa cum l-am moștenit de la părinții, bunicii și străbunicii noștri.
Publicat de maestrul coregraf, prof. Grigore Simionca – referent în cadrul C.J.C.P.C.T. ,,Liviu Borlan” Maramureș.
