Se spune că pentru fiecare lucru sau meserie, trebuie să fii născut. Așa cum pentru orice stil de dans și pentru dansul popular, este necesar să ai dorință și pasiune, dar și de talent și o anumită elasticitate a corpului. Desigur, cel mai important aspect este inteligența mișcării, adică rapiditatea cu care înveți, dar și cum transpui în corp o mișcare nouă pe un ritm. Dacă ai toate acestea, cu sigurantă poți dansa.
M-am născut în localitatea Livezile, județul Bistrița Năsăud, și am crescut într-o familie de oameni simpli, gospodari, de mari jucăuși: șase frați, trei băieți și trei fete, trăind și urmărind atent tot ce se întâmplă în jur. Îmi vedeam părinții la jocul satului, la nunți, sau alte manifestări și admiram grația, stilul, măiestria și bogăția elementelor coregrafice în interpretarea dansului. Mama, Ana Simionca, își are rădăcinile în Sângeorz Băi, iar tata, Ioan, s-a născut în satul Sebiș, comuna Șieuț, Bistrița Năsăud, cu tradiții și costume autentice extraordinare, dintre cele mai frumoase din țară. Părinții mi-au fost un model de dans. Apoi, eram în clasa I, când învățătoarea, Raveca Rusu, după cunoștințele ei, a pregătit un mic dans, cu ocazia zilei de 8 Martie. După serbare, am văzut că pot, am înclinație și talent, iar de atunci am continuat în formația de dansuri a școlii și a Căminului Cultural din Livezile, Bistrița Năsăud, instructori fiind Geta și Dănilă Iosif. Treptat, am conștientizat că dansul nu este numai o pasiune trecătoare, el devenind o frumoasă profesiune de credință.
Am să fac o descriere succintă a dansului popular autentic românesc, care este foarte bine înrădăcinat în tradițiile noastre, lucru care pe mine mă bucură, deoarece în acest fel reușim să păstrăm puritatea şi curăţenia tradițiilor și obiceiurilor noastre ca popor. Așadar, putem spune că, dansul este o manifestare artistică a colectivității, bazată pe tradiție, care se exprimă natural, de la sine, în mod direct şi original. În forme variate, dansul exprimă starea socială și imaginativă a poporului. Trăirea dansului, în toată spontaneitatea de exprimare, este justificarea şi satisfacţia interpreţilor, iar cel care generează creaţiile multiforme ale dansului popular cu toată vitalitatea, este ritmul. Multitudinea de jocuri care există, se caracterizează printr-o bogăţie nesfârşită de mişcări, cu o mare varietate a stilurilor, proprii fiecărei regiuni.
În construcţia dansului românesc, se întâlnesc o mulţime de forme, o variaţie plăcută de tempouri cu o ritmică foarte bogată şi diversificată. Dansul tradiţional românesc reprezintă una dintre componentele artistice ale culturii tradiționale românești, produsă de-a lungul secolelor de existență a poporului. Chiar dacă din punct de vedere geografic, regional este separat, dansul prezintă, totuşi, caractere comune esenţiale, care unesc toate formele de expresie coregrafică ale poporului român într-un stil naţional specific; el reprezintă un tot unitar, o zestre moștenită de la strămoșii noștri și transmisă din generație în generație prin viu grai și prin punerea în practică, până în zilele noastre. În fenomenul tradiţional, dansul, muzica și portul au virtuţi spectaculare chiar şi la hora satului. Vârstnicii şi alte categorii de săteni, care vin la această întrunire importantă din viaţa comunităţii, se delectează urmărind de pe margine acel tablou multicolor al dansatorilor, şuşotind, comentând şi admirând cu exigenţă dar şi cu puţină invidie firească, performanţele dansatorilor virtuoşi. Dansul folcloric s-a dezvoltat fără încetare, s-a îmbogăţit prin contribuţia dansatorilor pasionaţi, care au transpus pe plan coregrafic sentimentele şi aspiraţiile colectivităţii, într-o manieră foarte expresivă. Fiecare dansator bun are o tendinţă continuă către cunoaștere, de îmbogăţire a repertoriului, o dorinţă permanentă spre performanță, de a-și exprima pasiunea și dragostea pentru dans în forme noi. Acesta este secretul puterii inepuizabile a creaţiei coregrafice populare. Dansul este un însoţitor fidel al omului, atât în momentele sale de bucurie, cât şi în cele de mâhnire, el exprimă în acelaşi timp caracterul, temperamentul, înţelepciunea şi umorul poporului. Arta dansului prezentată și desfășurată în formele specifice fiecărei regiuni, este pentru exprimare, continuitate și transmitere nealterată tinerei generații, ținând cont de mijloacele de expresie, dar mai ales, de stilul de interpretare.
Dacă mă întrebați ce reprezintă pentru mine dansul, vă voi spune că este prietenul meu cel mai bun, cea mai mare iubire și pasiune, este o artă într-o mișcare înfinită, plină de culoare, o încărcare de emoții pozitive și o metodă de eliberare a emoțiilor negative, dansul este bucuria fiecărui pas făcut pe scenă, o tendinţă continuă de îmbogăţire a creației coregrafice populare și dorinţa permanentă de a-mi exprima sentimente înălțătoare în forme şi motive coregrafice noi. Dansul trebuie respectat și trăit nu doar fizic, ci și cu mintea și sufletul, cu dăruire și sinceritate, fără să te oblige nimeni, trebuie să dansezi din plăcere, cu dragoste pentru dans, până curg apele de pe tine, să repeți pașii ore-n șir, să mergi pe stradă și să reiei o mișcare pe care crezi că n-o stăpânești bine și nu să păcălești dansul, căci astfel ai fi vinovat de un act de trădare față de acest fenomen numit „dansul popular autentic”. Dansul, împreună cu cântecul și strigăturile, formează un tot armonios ce nu poate fi despărțit, este un izvor de adevărate bucurii, o nesfârșită poezie plină de iubire, un poem în care fiecare mișcare este un cuvânt, o modalitate prin care poți face muzica să fie vizibilă; probabil de aceea m-am îndrăgostit de el, căci iubesc poezia. Dansul este limbajul ascuns al sufletului, o adevărată magie, o patimă care nu te lasă și nu te mai poți lăsa de ea. Pentru mine, dansul este una din cele mai preţioase bogăţii artistice ale lumii, a fost, este și va rămâne etern în sufletul meu. Dragostea de folclor, respectul față de tradiție, de acei oameni care păstrează, promovează și conservă tot ce este legat de folclor, trebuie să fie principala trăsătură pentru cei care practică sau predau dansul popular autentic, însă toate acestea nu se pot face decât cu inima. Am trăit sentimente de nedescris în cuvinte, cutremurătoare, cu lacrimi de emoție și bucurie în suflet și pot spune că asta e tot ce mi-am dorit, să ajung la sublim, satisfăcut de miile de aplauze de pe cele mai mari scene ale lumii. A fost o dorință sufletească împlinită, care a însemnat și sacrificii pentru mine și familia mea, renunțarea la alte realizări, de care nu-mi pare rău. Le mulțumesc celor de acasă pentru înțelegere și bunului Dumnezeu pentru înțelepciunea, puterea și sănătatea pe care mi le-a dat până astăzi.
Vorbind despre regiunea Maramureșului, alături de frumusețile naturale și pitorescul arhitecturii, există un tezaur folcloric care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bogate din România. Diversitatea folclorului, întreaga viață spirituală, au determinat o largă răspândire și apreciere a valorilor maramureșene, vitalitatea lor transpunându-se îndeosebi în muzică și dans. Aceste valori au contribuit la formarea identității neamului românesc.
În toate satele cuprinse în regiunea Maramureș, întâlnim identitatea repertoriului. Jocul popular maramureșean, în raport cu celelalte jocuri din țară, se caracterizează printr-o ritmică extrem de bogată și variată, unică prin calitatea muzicalității. Creată de coregrafi și dansatori ai mai multor generații și îmbogățită prin contribuția tinerelor generații actuale, această ritmică este înfrățită cu melodiile maramureșene al căror specific este bine cunoscut muzicienilor din toată țara. Matricea neregulată, frumusețea naturală a frazelor muzicale este pusă în valoare de combinațiile ritmice pe valori diferite, tropotite nuanțat în pași mărunței, cu accente de contratimp și sincope luate chiar în vârful bătăii muzicale. Ritmica tropotită este prezentă în toate jocurile maramureșene. Dansurile maramureșene constau într-o serie de coregrafii în care dansatorii execută mișcări aparte, deosebindu-se imediat. Iubitorii care vor să le practice, trebuie să fie talentați, să aibă o bună îndemânare și cunoștințe practice pentru a și le putea însuși. Acest tip de dansuri, cere o anumită repeziciune în mișcările picioarelor, combinate cu mișcările brațelor, ale corpului și a muzicii tradiționale. Majoritatea jocurilor din Maramureș, sunt bărbătești.
În ceea ce privește portul, cântecul, dansul și tradițiile maramureșene, e nevoie de căutarea unor soluții care să pună în valoare diversitatea obiceiurilor locale cu scopul unei recuperări autentice, urmată de o revalorizare culturală, de conștientizare în rândul directorilor de cămine culturale, a responsabililor și instructorilor de formații, cadre didactice, autorități și toți cei care pot sprijini acest fenomen, a faptului că folclorul muzical-coregrafic maramureșean este unul distinct și trebuie cunoscut și valorificat scenic la modul cel mai autentic pentru a fi lăsat moștenire generațiilor viitoare.
Text: Grigore Simionca
Maestru coregraf
Referent coregrafie CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Fotografii din arhiva personală
