Se termină în câteva zile un an în care „masca” a fost unul dintre cuvintele cel mai des scrise și rostite în lume. Se apropie, deopotrivă, o perioadă în care în Maramureș, măștile populare obișnuiau să intre în scenă, sărbătorile de iarnă fiind „sezonul de vârf” al acestora.
Așa că e o vreme din an în care, dacă știi cine cel mai faimos creator de măști din Maramureș, nu îi greu să te gândești la Vasile Șușca, meșterul din Săcel.
Ne-am gândit și noi la el și am schimbat câteva vorbe, să aflăm cum o mai duce cu sănătatea, cu munca, cu optimismul, cu masca!
Vasile Șușca s-a ocupat de fotografie (făcea fotografii încă de acum 45 de ani, când avea laboratorul lui foto, aparat de mărit, soluții, „nu ca acuma, când tăt coptilu știe a face poze”), de croitorie (a croit tot felu de haine, de la sacouri, la pardesie, haine de piele, „alain deloane” și altele), de pictură, de ceramică și alte câteva. Pe toate le-a făcut cu drag, dar, și nu știm dacă asta îi place sau nu, cel mai cunoscut, ca făcător de măști a rămas.
Măștile lui de draci sau de moșuleți, făcute din pănură, blană și coarne de berbec și de capră, au ajuns din Maramureș și din toate colțurile Europei până în Alaska și din Japonia până în Australia. Vasile Șușca lucrează la ele, dar se și joacă. Încă se simte cocon și se simte, în același timp, norocos că e printre puținii maramureșeni care poate spune că trăiește din artă.
Vasile Șușca zice despre el că e „ un tip mai altfel”. Așa sunt și măștile lui, mai altfel. Și în multe locuri, în presă, cine l-a întrebat, a zis că măștile pe care le face el le cumpără doar oamenii cu veleități artistice, care au, totuși, un bănuț și de ce nu, să fie un pic duși de-acasă.
În prag de sărbători, am povestit, așadar, cu Vasile Șușca din Săcel, că vorba meșterului, poveștile nu costă și nici pierdere de vreme nu-s.
Cum se simte un meșter de măști la sfârșitul unui an în care s-a vorbit despre mască necontenit?
Vasile Șușca: Păi cum să mă simt, vedeți că masca asta pe care o fac eu este exact contrariul a ceea ce se promovează acuma. Masca mea e de râs, aialaltă îi de plâns. Masca mea e veselă, e hazlie. Dar amândouă protejează de rău. Și astea antivirus, și alea pe care le fac eu, știind că, din cele mai vechi timpuri, precreștine, oamenii se autosugestionau – sau poate chiar se întâmpla, asta nu pot să confirm eu – că masca i-ar proteja de duhurile necurate și de alte stihii.
Ați avut de suferit anul ăsta din cauza tuturor restricțiilor care au existat?
Vasile Șușca: Cu siguranță, am avut de suferit. Toată lumea suferă, vedeți dumneavoastră, este întoarsă lumea pe dos. Nu mai călătoresc oamenii ca altădată, turismul este la pământ, înainte eram căutat de mult mai multă lume, de când cu pandemia, au fost mult mai puțini iar eu am fost mult mai precaut.
La ce lucrați acum?
Vasile Șușca: Lucrez la niște măști, pentru niște mici comenzi. Până acum câteva zile, am lucrat pentru niște copii de la Școala Arthis din Bruxelles. Practic, eu am început lucru, le-am trimis doar o singură mască terminată, restul a fost materia primă pe care am făcut-o pachet și am expediat-o în Belgia, iar copilașii de la școală au confecționat măști acolo. Cu siguranță s-au bucurat de ele. Știți cum e, masca și pe un matur îl transformă, darămite pe un copil. Când i-ai pus paravanu măștii pe față, deja are alte porniri, alte manifestări.
Le dați nume măștilor?
Vasile Șușca: Masca-i mască. Nu are nume. Nume aveau doar cele pe care le făceam pentru Viflaim, acolo-s personaje precum Belzebut, Scaraoschi. Astealalte sunt măști fără nume, deviate puțin de la masca populară tradițională, cât să le dau un plus artistic, pentru că nimeni nu a creat un șablon, un patent anume la măști. Masca populară e o creație, rezultatul a ceea ce i-a trecut prin minte cui a făcut-o. Cum se zice la țară, „după cum i-a tunat în cap” autorului, așa a făcut-o: îi punea niște dinți din fasole, îi punea în loc de nas, un cucuruz, în loc de ochi, niște nuci găurite, în loc de sprâncene, cârpe roșii. Masca pe care o fac eu e un moșuleț pe care numai eu îl fac în stilul ăsta, nu se poate confunda cu alte măști.
Au fost momente în viața dvs în care a trebuit să purtați mască? Adică să vă mai ascundeți trăirile, gândurile.
Vasile Șușca: Știți cum îi, de multe ori zâmbești de dragu celui din față, ca să-l binedispui. De bună samă, am mai ținut lucruri pentru mine, nu am zis tot timpul chiar tot cea am crezut, dar în general, sunt un om sincer și franc și de aia nu-s plăcut de mulți, fiindcă-s prea direct.
Credeți că Maramureșul se îndreaptă în direcția bună? Oamenii, valorile lor îs cum trebuie sau… s-au mai deteriorat pe drum?
Vasile Șușca: Acuma vedeți, cursu lucruilor nu prea-l putem opri. Autenicul popular se deformează. Portile de lemn, de exemplu, o-nceput să se aglomereze cu atâtea brizbrizuri și „virvicuri”, cum le zic eu. Liniștea în sat nu mai e aceeași. Știți ce liniște era la mine? Da acuma, cu mașinile, cu ATV-urile, cu motocicletele offroad, s-o dus, îi zgomot de s-o obișnuit și animalele pădurii cu ele. Mă bărbieream într-o zi și văd pe geam că se se mișca ceva și mi-am dat seama că nu-i câine, era vulpea printre case, s-o învățat cu zgomotu și până în curțile oamenilor o ajuns.
Pe de o parte, lumea satului, sub influență occidentală a evoluat, o mai ieșit din sărăcie, dar pe de altă parte, relațiile dintre oameni se răcesc. Omu, cum începe să aibă mai mult, te privește de sus. Eu am zis de mai multe ori: pune mâna pe o poartă simplă de lemn ca să vezi cum îl simți pe omu’ care o are. Și pune mâna pe alta, rece, din fier și vezi cum îi alt om.
Ar fi mai trist Maramureșul fără măștile dvs?
Vasile Șușca: Nu știu dacă ar fi mai trist, dar ar fi mai puțin colorat. Măștile mele-s o pată de culoare. Eu mă și mir de unde mă caută oamenii pentru ele. Înseamnă că-s plăcute. Dacă n-ar fi plăcute, nu m-ar căuta.
Dar Crăciunul de anul ăsta credeți că o să fie mai trist? Sau mai altfel?
Vasile Șușca: Sigur nu va fi ce a fost. Pentru că lumea este sub aspectul ăsta al fricii, al îndepărtării.
Ce le urați de Crăciun maramureșenilor?
Vasile Șușca: Să le dea Dumnezeu sănătate și ce-or gândi cu gândul să li se împlinească. Să aibă sănătate, că-i mai bună decât tăte. Așa să scrieți, „tăte”, nu toate.
Așa am scris, în anul marii pandemii. Vă urăm și noi sănătate. Și să dea Domnu ca la anu să auzim tot mai mult de măștile lui Șușca și tot mai puțin de celelalte, anti-virus.
CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Interviu realizat de Rada Pavel
Foto: Gheorghe Petrilă, Radu Oltean