În zilele noastre, în Maramureș se fac de Crăciun enșpe mii de prăjituri, care mai de care mai nouă, mai fațoșă, mai de pă net, mai care de unde prind femeile, numa să n-aibă și alții cum au ele.
Demult, n-o fost așa. Cine avea pe masă pancove, cozonaci și încă vreo două feluri de coptături făcute cu ce se afla în gospodărie, era găzdoaie mare.
„De la Sfinții Arhangheli începeai să strângi câte un ouc, să-l pui într-o oală la rece să ai pântru Crăciun. Unele femei ungeau ouăle cu untură, că ziceau că țin mai mult și le puneau bine, undeva la rece. Nici frigidere nu erau. Și așa, ninga, strângeai câteva ouță și aveai grijă de ele, nu te îndurai să mânănci o ratotă. Nu mâncai ouă tăt postu, aveai grijă să-ți rămână pă la Crăciun”, ne zice Lenuța lui Opriș din Breb.
Prăjitură cu măr coaptă-n tapșă, foi cu miere de albină, turtă galbenă, foi cu „șalicară”, din astea se făceau de Crăciun și la alte sărbători. Despre astea-i vorba. Vă amintiți de ele? Dacă nu, că amintește tanti Lenuța
Rețete alese din amintirile lui tanti Lenuța culese
Prăjitură cu măr
Io din asta fac și-acuma, da nu știu toate măsurile din cap. Pun o lingură bună de unsoare, pun două ouă, un praf de copt, un polonic de lapte și fac un aluat și-l împart în două. Pun în tapșă o foaie, storc măru bine, îl pun cu un pic de zahăr, un pic de scorțișoară, l-am pus păstă foaie și mai pun una deasupra și dă-i la cuptor. Aceie să poate face și cu brânză de vacă.
Foi cu miere de albină
Din asta făcea mama când am fo io copil. Nu era Crăciun sau Paști fără foi cu miere de albină. Vecina mea, Pușcoaie, și în timpu de amu face din asta.
Nu știu rețeta chiar din cap. Da știu că 4 linguri de miere de albină, două ouă, câtăva unsoare, lapte, unt și cam atât. Se frământă, se face un aluat, se fac patru foi, și se făcea crema cu griș. Se punea laptele și grișul la fiert, după aia se răcea și când era rece, să freca untu cu vanilie și cu zahăr și se făcea spumă. Amu, mai nou, batem cu mixeru, dară de mult cu o lingură de lemn. Atâta fâțâiam până făceam o cremă, de-ți trebuia o jumătate de zi. Amu țac-pac. Și după ce s-o făcut untu spumă, adaugi câte un pic de griș făcut cu lapte, da să nu fie nici prea moale, nici prea tare. Nu se pune glazură, nu se pune nimic. Se face și cu două-trei zile înainte de Crăciun, să apuce să se înmoaie, să se tragă din cremă. Îi tare bună. Ne amintește de copilărie.
Foi cu „salicară”
Tăt așe se făceau niște foi cu bicarbonat de amoniu. Da aici îi zicea „salicară”. Sau unele îi spuneau „șalicar”. Se puneau 9 linguri de lapte, 9 linguri de ulei, 9 linguri de zahăr, făină cât cuprinde, da se făcea un aluat mai moale. Și făceai 4 foițe, că pă dosu tepșii, că-n tapșă și puneai în tigaie măr răzălit, cu zahăr, cu scorțișoară și-l frigeai acolo până se făcea așa, ca o cremă, mărul. Și după ce s-o răcit, umpli foile cele. Se putea umple și cu smântână bătută, făcută frișcă. Știi ce bune-s? Mănânci până crapi. Ori la ce oră ai face-o, la orice sărbătoare, îi bună.
Turta galbenă – pandișpan maramureșean
Bunica zicea că o avut prima dată turtă galbenă. Așa le ziceau babele atuncea, da era pandișpanul de amu. Peste drum de ea sătea o familie de evrei și ei făceau turtă galbenă. Și două fete evreice de acolo erau de-o vârstă cu bunica și i-o zis: hai să-ți arătăm cum se face turta galbână. Și până hăt încoace, tot așa i-o rămas numele. Apoi cu timpu, o ajuns și la noi cacaoa și o-nceput să o facă mai pestricuță. Și-acuma se face, și la înmormântări, și la parastase. Unii o fac și de Crăciun.
No, acuma imaginați-vă cum miros toate astea!
CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Rețete și amintiri culese de Rada Pavel
Foto: Rada Pavel