Irina nu-i din Maramureș, dar îi, totuși, din Maramureș.
Fiindcă de șase ani își duce traiul în Breb. Aici locuiește, aici muncește, aici are prieteni, aici îi cunoaște pe toți localnicii. Și de aici ne spune prin ce transformări trece satul în… aste vremuri cu baiuri.
Ce fac oamenii într-un sat în care turismul a crescut în ultimii ani ca… Făt Frumos într-o zi? Ce fac ei acum, când au înțeles că prea puțini oaspeți le vor călca pragul anul acesta?
Citiți răspunsul aici și/sau ascultați-l mai jos, în timp ce vă bucurați de imagini de primăvară din Breb.
„Zâua bună la toată lumea. Îi Irina, orășancă, mutată în sat Breb de șase ani, vinitură, cum se zice p-aicea… Ce să zic? Zilele trec, cu virus, fără virus, noi avem de lucru în grădinuță, curățăm livezile… Zilele astea am văzut și treburi bune, nu numa’ rele. Și-anume oamenii încep, încet încet, să-și aibă iară grijă de terenuri, de fânețuri, de ogrăduțele lor, pe care poate le-o uitat din cauza atenției turismului. Vacile și oile ce le-or vândut le cumpără înapoi, am văzut, fânețele ce nu le-or mai lucrat încep să le curețe, grădinuțele să le umple cu legume, că, no, nu se știe ce vremuri mai vin. Moroșanu, oricum, n-o murit niciodată de foame atâta timp cât o avut pământuri și animale, n-o avut treabă.
Cum se zice aice-an sat: ce-o fost, am văzut, ce-o fi, om vide. No, să ne videm sănătoși”.
Cercetare făcută de: Rada Pavel
Tematica: ocupații de primăvară
Performer: Irina Pocrișer, Breb
Fotografii: Peter Lengyel, Rada Pavel, Irina Pocrișer